Tuesday, January 6, 2009

Nerabdare

Tresar la orice zgomot de zambet sau de gand
Stau descarnat in ora de asteptari flamand
La usa nu e nimeni, degeaba o deschid
Ce trist e sa fii singur si-n jurul tau doar vid

Vaslesc in incapere prin cercuri de lumina
Invins de asteptarea si linistea deplina
In mine furtuni mute si-au asezat lacasul
Ca sa iti aud pasii am pus sub perna ceasul.

Straniu

Tu stai ca o statuie nascuta din tacere
Din ora sangeranda a ochilor uimiti
Uitare, ratacire, iubire si durere
Furtuni de patimire traim impatimiti

Mi-e dor de razbunarea trairilor pierdute
Cand pelerinii vremii se-ntorc tacuti in noi
Iubiri ne invadeaza pe carari nestiute
Si te iubesc sonor, strigandu-te prin ploi

Mi-e frig de toat' aceasta nebunie
Mi-e sete de iubire si de nopti
Mi-e foame si mie si mi-e dor. Mi-e dor de tine
Straniu ma simt c-am renascut din morti.

Cat??!

Pot sa te-astept o zi, o viata, o secunda
Pana sa ma invinga tacerea ta prelunga
Dar nu pot sa ma pierd, cand raman doar cu mine
Pot doar sa-i pierd pe altii. Cum te-am pierdut pe tine!

Dar sa ma parasesc pe mine, asta nu pot
Desi plecand din mine toti cei veniti cu zgomot
Tacerile ma musca, cu buze de granit
Raman insa mereu un suflet de tranzit

La rascruce de ganduri si de cuvinte goale
Ma doare doare adevarul din minciunile tale
Si nu-nteleg adevarul din minciunile tale
Si nu-nteleg de ce ma-ntreb la randu-mi eu
Cat te-ar durea minciuna din adevarul meu.

Cugetari matinale - Dimineata

Dimineata pare chipul
Unei nopti decolorate
Vidul sangelui din noi
Tulburat de dor de fapte

Inceputul relativ
Al tacerilor carnale
Concepute intuitiv
In furtunile mistuitoare

Foamea anilor din noi
Devoreaza dimineata
Un trifoi cu patru foi
Ce-si ascunde mereu fata.

Tristetea, Iubirea, Durerea

Tristetea are gheara si ochi de sticla verzi
Daca te-mbraci in zori, poti sa te pierzi

Iubirea are valuri de abanos
Daca-i pici in capcana, suferi frumos

Durerea are brate otravitoare,
Daca-i iubit iubire, mori in picioare

Cum?!!?...

Cum am lasat-o sa moara?!
Cand ziua se naste usoara
Cum am lasat-o sa moara?!
Si trupul sau cazu din timp afara
Cum am lasat-o sa plece?
Prin noaptea adanca si rece
Cum am lasat-o sa zboare
Culcata pe o stea cazatoare
Nefirea statea inchisa in fiole
Si o ademenea cu gladiole.
Sorbim tristeti rememoram tacut
Purtand povara timpului trecut

Pronostic dureros

Intunericul imi sfasaie umbra
Cuvintele strivesc atomi in palma
Amintirea ei imi traverseaza gura
Privirea ei pulseaza-n mine calma

Prea mici si poate prea reci
Furtunile abdica-n mine
Zboruri cu traiectorii seci
Inec in insomnii senine

Musc buzele somand carente
Ce-mi erodeaza echilibrul liric
Si pentr-un DA ca sa castig valente
As accepta si-un compromis empiric

Dar orizontul pare sigur
Cenusa predestinului e-n noi
Iarasi alerg de unul singur
Si voi sosi pe locul doi