Intunericul imi sfasaie umbra
Cuvintele strivesc atomi in palma
Amintirea ei imi traverseaza gura
Privirea ei pulseaza-n mine calma
Prea mici si poate prea reci
Furtunile abdica-n mine
Zboruri cu traiectorii seci
Inec in insomnii senine
Musc buzele somand carente
Ce-mi erodeaza echilibrul liric
Si pentr-un DA ca sa castig valente
As accepta si-un compromis empiric
Dar orizontul pare sigur
Cenusa predestinului e-n noi
Iarasi alerg de unul singur
Si voi sosi pe locul doi
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment